 Muzeul M. Eminescu Adevărat templu eminescian, conceput de către arh.
Virgil Onofrei, edificiul a fost deschis cu prilejul centenarului
morţii poetului, în 1989. Cele două turnuri de la intrare, amintind de
"turnul tezaurului" de la Putna, simbolizează Dragostea (Veronica
Micle) şi Prietenia (Ion Creangă).
Câteva elemente ale universului eminescian şi-au găsit exprimarea
arhitectonică în acest edificiu. Prin luminatorul boltit al holului
principal se poate intra în dialog cu infinitul cerului înstelat, iar
sub el se află un Zodiac încrustat în mozaicul pardoselii. Scara ce
duce la etaj traversează un bazin ce simbolizează "lacul albastru",
dinspre care se aude un susur cristalin de izvor. La etaj este expusă
şi masca mortuară, din gips, a marelui poet.
La parter se află o
expoziţie documentară şi una de artă plastică dedicate poetului, iar la
etaj este o expoziţie memorială cu obiecte şi ediţii de carte rară. În
fiecare an, în ziua de 15 iunie (data dispariţiei poetului), când teii
sunt în floare, parfumând întreg dealul Copoului, muzeul organizează
"Sărbătoarea Teiului", având drept ax de desfăşurare "Teiul lui
Eminescu" din parcul Copou. Colectia de arta cuprinde pictura, grafica si sculptura cu referire la
Eminescu si creatia sa. Piesele importante sunt: colectia de grafica
inspirata de creatia eminesciana, 25 bucati, autori: Ligia Macovei,
Done Stan, C. Baciu si altii; M. Eminescu, bust (bronz), R.P. Hette,
1935 si un pian, marca Fr. Ehrbar, Viena 1873, care a apartinut Aglaei
- Drogli Eminovici, sora poetului.
|
